Wizzair și îmbarcarea cu prioritate

Îmi place să călătoresc. Și cum nu sunt bogat, încă, zbor cu lowcost. Anul ăsta am zburat foarte mult cu WizzAir și am zis că o ard șmecher cu priority boarding.

19 lei mai târziu, boss scria pe fruntea mea. Am zis că fac mare combinație și când ajung în aeroport, mă așteaptă acces la VIP lounge, masaje și pahare cu Moet. Doar că nu.

De două ori și-a luat mare țeapă băiatul vostru.

Prima oară, pe Otopeni, stăteam frumos pe scaun și citeam o carte în timp ce românii noștri făceau coadă deși nu era nimeni la ghișeu. Și apare o duduie care începe să recite lecția despre prioritate și despre restul. Mă ridic, ocolesc coada și încerc să intru în față la coada de care zicea domnișoara. Și apare băiatu meu cu stația în mână și țipă agitat că nu am voie, că trebuie să stau la coadă ca restul. Ne-am contrariat puțin, dar până la urmă am trecut. Dar dacă nu te cerți cu cineva, se pare că pe Otopeni nu există conceptul de prioritate.

A doua fază s-a petrecut la Iași. Aceeași poveste, așteptam îmbarcarea, etc. Se anunță, mă ridic, și boom – tot avionul avea priority. Se pare că 19 lei nu sunt așa mulți bani. Marketing at its best.

Ideea e că pontul la toată faza de prioritate la Wizz e faptul că poți lua și un troler normal cu tine. Deci e ok de plătit 19 lei chiar dacă plătesc toți.