Poluarea va salva satul tradițional

Am călătorit recent pe drumurile patriei și am trecut prin niște sate uitate de lume care păreau neatinse de poluare. Sau de unele forme ale poluării. Și era curat. O curățenie de aia rurală, de sărăcie, dar curat.

Și atunci mi-a picat fisa. Nu e chiar ok ce se întâmplă și acele sate au nevoie de puțină poluare. Înainte să mă înjurați, citiți puțin teoria mea și o să-mi dați dreptate.

Să zicem că un sat din acesta este la 100 de km de Cluj. Părinții și bunicii muncesc acolo în sat și sunt oameni de bună credință și pun mereu pe masă numai alimente naturale, crescute local, cu grijă și fără îngrășăminte.

Acei oameni își trimit odrasla la Cluj, evident, să studieze. Să vină băietul acasă cu studii și să preia pământurile familiei să le cultive. Sau să nu conteze lucreze într-o multinațională și să fie fericit.

Bun, am stabilit premisa. Daaaar… ce face acel băiat când ajunge prima dată la oraș? Se va duce la McDonalds, că așa a văzut el la televizor. Și la KFC. Ați înțeles ideea. Și va respira aer plin de noxe. Și se va obișnui. Nu îi va fi 100% bine corpului, dar pentru el va prima senzația de bine de dată de faptul că are gagici multe la dispoziție, cluburi și locuri de vizitat și corpul se va lăsa prostit de senzația de bine și va trăi fericit așa. Și wc în casă și apă care curge din perete.

Totul perfect până aici, dar ce face acel om când se întoarce la sat să își viziteze familia?! Credeți că după KFC, găina de curte va mai avea vreodată același gust? Că după McDonalds, mămăliga îi va mai fi pe gust? Că după acel aer poluat, roua dimineții va mai aduce vreo stare de bine? NU, normal că nu!

Și așa rămân satele românești uitate de lume. Pentru că nu se mai întoarce nimeni acolo, nici măcar în vizită. Toți asociază viața sănătoasă de la țară cu tristețea.

De aceea, dragilor, vă zic eu soluția. Când treceți prin asemenea sate, mai aruncați câte un ambalaj de plastic pe geam, turați mașina mai tare ca să elimine toate noxele și ce alte idei vă mai trec prin cap. Puiul să capete puțn gust, aerul să aibă aromă. Doar așa ne putem salva bunicii!